Dragoş Paul Algică despre IICCR

18Feb10

Privita din unghiul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, situatia pare si mai ininteligibila. Nu trebuie sa fii expert in teorie organizationala ca sa intelegi ca daca doresti sa construiesti ceva institutional si esti pus de schimbarea conjuncturii politice intr-o pozitie noua, ce iti cere o reasezare, este mai bine sa te afli la masa tratativelor, nu pe campul de lupta. Daca, mai mult, locul la masa negocierilor iti este asigurat, il ocupi, chiar daca nu este cel mai confortabil. In cazul de fata, observatorul detasat nu poate sa nu se intrebe: Era sau nu in interesul conduceri IICCR (care de altfel, dupa toate datele publice, urma sa se regaseasca la varful noii entitati rezultate din unificare) sa asigure prin negocieri si intelegeri continuitatea unor proiecte si demersuri incepute in vechiul mandat? Era sau nu in interesul conduceri IICCR sa asigure continuitatea pentru vechea sa echipa? Logica spune ca da. Daca privesti firul evolutiilor, la rece, impresia este insa alta. Nimic nu pare a anunta un interes, altul decat declarativ, pentru masa organizatiei si agenda ei. A proteja un status qvo nesustenabil in fata unor schimbari pe care nu numai logica si bun simtul le recomanda dar si conjunctura politica – vrei, nu vrei – le impune, nu se recomanda deloc ca o strategie constructiva sau inteleapta.

In tranzitiile organizationale problema cheie este intotdeauna: Cine si pentru ce negociaza? Cine vorbeste pentru lideri si cine pentru masa organizatiei? Or, in toata perioada, lasand la o parte faptul ca din cate se pare nimeni de la Institut nu a incercat sa negocieze cu reprezentantii Comisiei cu adevarat, interesele echipei de cercetatori IICCR par ca s-au pierdut undeva pe drum. Impresia observatorului este ca nimeni nu negociaza, nu gandeste alternative, nu cauta solutii fezabile. Postura de victima nu presupune negocieri si proiecte. Intre retorica victimizarii si retorica constructiei institutionale, victimizarea a primat. De ce s-a mers pe aceasta cale cand toate portile erau deschise spre calea negocierii, este greu de inteles. Macar sa se fi incercat. Dar din nou, impresia este ca nu s-a vrut. Pentru cei care aveau alte asteptari de la conducerea Institutului si care nu accepta usor retorica victimizarii, dezamagirea este palpabila. Ridici din umeri, mergi mai departe. Ce mai poate fi facut?

Anunțuri


No Responses Yet to “Dragoş Paul Algică despre IICCR”

  1. Lasă un comentariu

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: