Moartea omului de la tv

11Ian10

Voi începe prin a spune că nu sunt împotriva vaccinurilor în general şi nici împotriva vaccinului contra gripei noi. Atitudinea mea faţă de subiect s–ar încadra în mainstream : le consider nişte cuceriri importante ale ştiinţei, cruciale pentru salvarea a milioane de vieţi. Nu împărtăşesc teoriile conspiraţioniste în forma lor aberantă, nu cred că vaccinurile în general şi actuala pandemie în special sunt parte al unui plan ocult pentru instaurarea unei Noi Ordini Mondiale.

Cu toate acestea nu mă voi vaccina. Motivaţia mea este simplă: nu obişnuiesc să bag medicamente-n mine fără motiv. Nu sufăr de boli cronice. N-am mai luat antibiotice de câţiva ani şi nu m-am vaccinat niciodată contra gripei normale. Ori din câte am înţeles, aceasta provoacă îndeobşte mai multe decese decât a cauzat până acum gripa nouă. Cred că este un gest de minimă coerenţă logică: din moment ce nu iau măsuri profilactice speciale contra unui pericol mai mare, nu văd de ce ar trebui s-o fac contra unuia care, lăsând la o parte publicitatea mediatică şi judecând după statistică, pare mai puţin ameninţător. Din astfel de motive sau din diverse altele, mai mult sau mai puţin conştientizate, probabil că majoritatea românilor a ignorat apelurile la vaccinare. Până acum câteva zile.

Schimbarea cu o sută optzeci de grade a opiniei se justifică cred eu, într-un singur caz : în evaluarea corpului de fapte există o infuzie semnificativă de date noi care modifică substanţial datele problemei. În cazul de faţă aceasta s-ar traduce în creşterea accelerată a numărului de decese, apariţia unei mutaţii agresive, etc. Din datele pe care le deţin nu este cazul de aşa ceva.

Şi totuşi un eveniment crucial pare a fi avut loc, judecând după schimbarea bruscă de atitudine în rândul populaţiei. Vestea bună e că gripa porcină nu s-a transformat în gripa spaniolă, asasinul în masă al secolului XX care a făcut Marele Război Mondial să pară un diletant ridicol. Ceva mult mai înspăimântător s-a petrecut însă, ceva care a zguduit confortul mental al cetăţeanului obişnuit : moartea omului de la tv.

Cine apare la televizor iese din rândul muritorilor şi intră într-o castă a semizeilor, în aparenţă la fel ca ceilalţi şi totuşi fundamental diferiţi. Atotputernicul televizor, imaginea care seduce şi îmbată, reconfigurează discreţionar realitatea. Inversează ierarhiile naturale, pune oameni mici pe socluri mari, transformă sfinţii în pedofili şi viceversa. Impune subiectele, ignoră graţios temele importante şi transformă lucrurile de nimic în breaking news. Piţipoanaca semianalfabetă devine vedetă mondenă, un ziarist fără nici o meserie sau specializare poate ajunge analist politic. Omul de la televizor are întotdeauna dreptate, sentinţele sale sunt definitive. Ceea ce este mai important, cel de la televizor, evenimentele de acolo, există cu adevărat, ceilalţi mai puţin. « Nu există război în Albania », « Cum să nu fie ? Am văzut la televizor », soseşte genial replica (din filmul Wag the Dog, cu Robert de Niro).

Omul de la televizor nu este asemenea nouă. Existenţa lui e reală, înscrisă în categoria esenţelor, a nostră e accidentală şi contingentă. Omul de la televizor are o viaţă cu adevărat interesantă, făptuieşte ceea ce noi doar visăm, trăieşte cu adevărat. Şi mai ales, e nemuritor. Iar dacă totuşi virusul l-a putut ucide pe omul de la tv, înseamnă că pericolul e într-adevăr uriaş. Dacă cineva din casta brahmanilor post-modernităţii poate fi răpus, cu atât mai mult noi, fire de praf în vânt. Moartea lui Tony Tecuceanu (Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească) i-a transformat pe mulţi din indiferenţi ironici şi blazaţi în credincioşi plini de frică şi fervoare.

Anunțuri


3 Responses to “Moartea omului de la tv”

  1. Curios articol – pentru ca nu comenteaza patologia negationistilor anti-vaccin, anti-buletin, anti-pasaport, anti-modernitate (si nu sunt putini, inconjurati de cartile mamei Omida si Dan Puric, fara vina acestuia din urma). Articolul comenteaza comportamentul irational dar firesc al unor oameni care isi iau in serios, pour une fois, problemele de sanatate.

    Doua observatii: ce e rau in faptul ca moartea unui artist de 37 de ani te trezeste la realitatea unui pericol (deloc imaginar, daca evoluezi rata crescinda a mortalitatii provocata de virus: nimic apocaliptic, dar evident crescator)?

    Nu era oare interesant sa vezi gradul general de sanatate al populatiei romanesti (evocat de statistici) in raport cu cel al populatiei europene? De ce la noi se moare cu vreo 10 ani mai devreme decit in Germania, ca medie? De ce neglijarea regimului de sanatate (sport, vitamine, dieta echilibrata) atinge la noi proportii kilometrice? De ce la noi si nu in alta parte se fac filme despre Moartea domnului Lazarescu?

    Reactia post-Tecuceanu (RIP) mi se pare laudabila pentru ca si astazi romanii folosesc mai putina pasta de dinti, hirtie igienica, mijloace prevenitoare de boli, decit alte natiuni. La noi exista inca spitale TBC – o boala eradicata de vreo 40 de ani in Occident. Vorbesc ca nespecialist, ca amator pur, dar salut redescoperirea vaccinului la romani – respectind, fireste, dreptul individual la orice alta decizie (atunci cind nu e cuplata, cum spuneai, discursului paranoid).

  2. Patologia negationistilor anti-tot ar putea face obiectul unui alt articol, eventual. Nu stiu daca reactia emotionala la moartea unei vedete inseamna „a-ti lua in serios problemele de sanatate”. Pentru mine asta s-ar traduce intr-o preocupare constanta, responsabila, legata de comportamentul rational si de ingrijirea in durata lunga, iar nu in imbulzeala panicarda ca urmare a decesului unui personaj public.

    Ca o ironie vis-a-vis de cozile enorme la vaccinare imi aduc aminte ca in spotul campaniei pro-vaccin masura profilactica de capatai era „evitarea aglomeratiilor urbane”. N-am auzit nici pe Streinu-Cercel nici pe alti responsabili sa aminteasca de asta in zilele in care se calcau in picioare in Bucuresti sa se vaccineze.

    In plus din cate am inteles vaccinarea se face la inceputul pandemiei nu la apogeul ei, tocmai pentru ca provoaca o vulnerabilitate temporara a organismului. La Arad vaccinatii au fost sfatuiti sa aiba grija sa nu raceasca zece zile. In conditiile in care majoritatea celor ce se vaccineaza acum sunt oameni in varsta cu probleme de sanatate, nu stiu cat de inteleapta e o astfel de decizie.

    M-ar fi interesat o discutie cu argumente pro si contra legat de vaccinare, avand in vedere ca nu toate argumentele contra provin din tabara fundamentalistilor spalati pe creier.Din pacate emisiunile pe care le-am vazut la tv nu reusesc sa faca informare ci doar propaganda. Printre contestatarii vacinarii se numara si oameni ca dr.Wolfgang Wodarg, specialist în boli pulmonare, igienă şi sănătate publică, şi conducătorul Comisiei de Sănătate a Parlamentului German şi a Uniunii Europene. Ma deranjeaza ca toti cei ce indraznesc sa aibe indoieli legate de acest vaccin sunt etichetati ca isterici sau bigoti/amish.

    In sfarsit, o dezbatere legata de starea generala de sanatate a populatiei ar fi fost un obiectiv prea ambitios pentru acest articol si pentru competenta mea. Dupa cum remarcai obiectivul articolului era de a sublinia o reactie irationala, rezultat al mortii unui om cunoscut de la tv.


  1. 1 Revista presei despre mass-media - StareaPresei.ro

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: