Andrei Cornea: anticomunişti cu un singur ochi

10Mar10

Tismăneanu nu ar avea „ştiinţă“, pentru că dovedeşte numai un „anticomunism discursiv“ (Carmen Muşat) şi se rezumă la „rafinate şi academice analize de condamnare intelectuală“, pregăteşte simpozioane despre comunism şi o abordare în care comunismul devine „obiect muzeal“ (Iulia Popovici). Cu asemenea metode, crede această autoare care visează, pasămite, la comasarea IICCMER cu Mossadul, Eichmann ar fi rămas şi acum în Argentina, citind-o harnic pe Hannah Arendt! Marius Oprea era, dimpotrivă, omul faptei, săpa prin munţi după osemintele morţilor ucişi de Securitate, uneori chiar „fără mănuşi“, deoarece nu avea bani. „Daţi-i înapoi sapa lui Marius Oprea!“, strigă, aşadar, patetic Doina Ioanid. Alteori, chestiunea se pune în termeni apicoli ori „macho“: fără Marius Oprea şi cu articolul din statut privitor la sesizarea Parchetului schimbat (voi reveni asupra acestei chestiuni), IICCMER devine o „matcă fără ac“ (Zoe Petre) şi un institut „castrat“. Nici cu conştiinţa nu stă bine Tismăneanu: are un comportament „abuziv şi revanşard“, e un „acrobat perfect“ (Carmen Muşat). Reapare şi vina ereditară, deoarece „şi trupul, şi creierul naţiei sunt batjocorite de urmaşii asasinilor noştri“ (Liviu Cangeopol). În general, tot „anticomunismul“ din România a ajuns „business şi isterie“ (Ciprian Şiulea). E inutil să mai multiplicăm citatele din aceste texte dominate de resentiment pentru oricine are legătură cu guvernul Boc, cu Traian Băsescu şi cu cei care îl susţin, care, din nou după d-l Cangeopol, sunt nişte „utecişti democratizaţi“. Merită, în schimb, de discutat fără părtinire, sper, schimbările de la IICCMER.

Filed under: Uncategorized   |  Leave a Comment
Etichete:anticomunism, IICCMR, Marius Oprea